Ispitei
...
Lasă ceții să salte voluptatea
La rang de artă mitocondrială
S-acopere cu ea toată cetatea
Roabă poftei roșie, carnală!
..
Că ai un rol important ispită,
De-a subjuga creierele mici,
Pari de-a casei, dar ești parvenită
De sub țoalele bătute cu sclipici.
...
Vii cu ceața vaporilor telurici
Transfigurată în nevoi extreme,
Libidinoșilor le inspiri poeme
Și ucigașe mâncărimi...de purici.
...
Tu ai fost și-adolescenței mele,
O perversă șoaptă în timpane,
Dar pe-atunci eram visător la stele
Și ți-am ratat viclenele capcane.
...
Însă recunosc, uneori m-ai prins
La o vârstă când nu trăiam atent,
Dar azi mă laud că am părul nins
Și-am reușit să nu-ți rămân client.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc!
nicu hăloiu (autor)
miercuri, 11 iunie 2025
Foarte frumos, mi-a placut foarte mult!
bianca.christinaa
miercuri, 11 iunie 2025