ITHACA! ITHACA!
Născut în august patruzeci și patru
la Bradu-Argeș unde-n refugiu
din Cernăuți ai mei de sovietici fugiră,
a bombei țărână-mi fu primul botez
sub cerul sfâșiat de avioane...
valuri roșii de sânge ducea râul
cu morți plutind spre-o lume neștiută,
lipsiți de lumânări, cruci și prinoase...
cei vii ascunși prin codri-n spaimă
spre cer păsări de fi în cer priveau cu teamă
în raiduri tot mai dese lăsau ouă-ucigătoare...
era vremea lui saturn copiii mâncându-și,
infernul înghițea-ntreg pământul,
din est și vest peste noi se-nstăpânea
hidra cu zeci de capete de harpii tot mai avidă
de care ascunși din margini în margini de lume
de groaza de siberii gulag deportări,
crescut-am printre ardeleni frățește
la bine și la rău în sate și cantoane
când peste tot tancuri stalineț zguduiau pământul,
urmat-au ani grei umilitori de comunizare
pitești aiud sighet jilava gherla...
în școli se-nvăța rusa cântând,
duba neagră noaptea țărani bătuți la tălpi
sovromuri canalul stuful bărăganul secu la pândă
urmăreau și-n gaură de vidră pe mal abrupt de ape
și-n munți pe luptătorii anticomuniști
în anii de prigoană și năpaste
avut-am și eu locul arcadiei sub soare
și-un rai de vise precum fiecare cu tinerețea arsă
a sacrificatei generații vândute la Yalta
pe-un petec de șervețel marelui frate
popoare cortinei de fier sechestrate cică „eliberate”
de cuceritorul ce-și zicea Mesia întregii lumi prostite de servicii
până azi în pas de globalizare...
o! ithaca, ithaca – prăzii apus paradis...
21 oct. 2019
vezi mai multe poezii de: Raul Constantinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ithaca... tărâm râvnit al întoarcerii la rădăcini... Și ce călătorie furtunoasă, dureroasă. Prin paralela simbolistică a Odiseei, mesajul și-a dublat intensitatea!
(”spre cer păsări de fi în cer priveau cu teamă” aici nu m-am priceput cum să înțeleg acel ”fi”)
Cu drag, domnule Constantinescu!
Adina Speranta
miercuri, 23 octombrie 2019