- La miezul nopții am lăsat paharul,
Cu forma gurii tale pe contur,
Pe noptieră, să-ndulcesc amarul
Singurătății negre, dar îți jur
C-am să-mpletesc din razele de lună
Un pat de flori pe care să te culci,
Să descifrăm mistere împreună
Și zilele vor fi atunci mai dulci,
Am să-ți pictez doi fluturi albi pe coapsă,
Un pescăruș, în zbor, lângă buric,
Să-mi fii și recompensă, și pedeapsă,
Că lângă tine nu-mi refuz nimic.
- În miezul zilei mi-am adus aminte
De vraja nopţii albe ce-a trecut,
Niciunul dintre noi n-avea cuvinte,
Dar mierea s-a prelins într-un sărut
Pe buzele carmin, parcă jăratic
Ţâşnea din ele-atunci când obosiţi
Ne odihneam pe-un pat aristocratic
S-o luăm de la-nceput nestingheriţi.
Am reluat cu încăpăţânare
Un ritual pe care amândoi
Am reuşit să-l scoatem din tipare.
Îţi jur că nu-s hotare pentru noi.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.