În literatură îți port numele:
Sunt albul din marmura plopilor,
Sunt verdele din curbura frunzei, a munților...
Filele trăiniciei mele n-au vrut altcumva
Să se-mbrace, se-ncrețea hârtia, se veștejea
Și pulberea văilor se ridica taifun;
Turmele se agitau și apa din fântâni clocotea, clocea...
N-au vrut degetele mele altfel să se semneze,
Mi-a fost sete de ploi,
Pe nori să mă cațăr.
Mi-a fost foame de moarte, din carne lira să sune, să tânguiască,
să se facă ziuă și ziua sufletul să-l rămurească,
muguri de vie albastră să-i crească.
N-a vrut inima mea alt nume să culeagă,
pe cruce n-am vrut alt nume să-mi puie, să-mi scrie...
Să-l șteargă nu poată nici ploaia, nici vântul nu vreie.
Chitara să-l cânte plângândă, scoicile fie-i coardă de amor.
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.