Iubindu-te pe tine prima oară - Panait Gabriela
Poezie adăugată de: Panait Gabriela

    duminică, 26 martie 2017

Iubindu-te pe tine prima oară
Azi am rămas un suflet pustiit!
Privirea peste ziduri îmi coboară
Iar lumea-mi pare un templu neclintit

În care mi-am închis tot universul!
Plutea pe valuri rozalii de primăvară
Iubirea mea, se împletea cu versul
Unui poem, cântat de o vioară.

La gemurile zării fermecate,
O pasăre cu aripi fumurii
A săgetat câmpiile albastre
Şi s-a topit prin ramuri cenuşii .

Țesea apusul trena mării reci
Când vântul mângâia pomii în floare
Iar eu, petală albă pe poteci,
Te căutam, prin razele de soare!

Se stinge noaptea ca o melodie
Ascunsă într-o cutie muzicală...
Se leagănă lin stelele-n ferestre
Pictând un vis topit într-o petală!



vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Va multumesc din suflet pentru popas!
Panait Gabriela (autor)
luni, 03 aprilie 2017


frumoasa poezie..
felicitari!
cu drag,
danab
miercuri, 29 martie 2017


ce poem frumos am citit aici !
gabriela
marţi, 28 martie 2017


Mii de multumiri ALapis!
Panait Gabriela (autor)
duminică, 26 martie 2017


Frumos ! Felicitări !
ALapis
duminică, 26 martie 2017