Iubire, ce-ai venit de sus!
Iubire, ce-ai venit de sus
Pe lemnul crucii-n umilinţă,
Tu pacea scumpă ai adus
Prin faptul că Te-ai supus
Purtându-ne, în suferinţă!
Prin planul cel de mântuire
Tu-ai părăsit Tronul Divin,
Şi-ai dovedit că eşti Iubire
Pentru a noastră mântuire,
Jertfindu-Te în mod deplin!
Şi când la al gurii mormânt
Cu piatră-ai fost acoperită,
Ne-ai arătat că din pământ
Spre a zbura în cerul sfânt,
Poţi să Te scoli, nebiruită!
Şi-ai arătat că eşti mai tare
Ca moartea şi-a ei locuinţă,
Şi-asemeni faclei arzătoare
Cu-a sa lumină-n depărtare
Ai strălucit viu prin biruinţă!
Ai traversat atâtea veacuri
Cu vestea bună a-mpăcării,
Sfărmând şi suliţe, şi arcuri
Băgând războinicii în ţarcuri
Ce stau pe calea răzbunării!
Şi de la mare,... l-altă mare,
Până la margini de pământ,
Tu pacea veşnică sub soare
De confluienţă-ntre popoare,
Ai întărit, cu-al Tău Cuvânt!
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mi-e drag de bucuria transmisă prin versurile poeziei.
Poezia este acea floare a cugetării prin inspiraţie, care îşi deschide petalele în faţa cititorului, şi îi umple sufletul cu balsamul său de aur nealterat de intemperiile conjucturale.
Duverna (autor)
duminică, 18 octombrie 2015
Mi-a bucurat inima peomul acesta! Merci
maria
marți, 13 octombrie 2015