Iubire de poveste
Paşii mei pe strada udă
Se aud trecând grăbiţi.
Vântu-n calea mea adună
Urma pomilor răniţi
De atâtea ploi ce-n noapte,
Frunzele le-au înecat
Iar acum ,sub vraja lunii,
Se desprind cu un oftat
Şi plutesc îmbrăţişate
Într-un dans neobosit.
Eu mă-nvârt cu umbra zării
Simţind cerul ameţit.
Însă iată cum în calea-mi ,
Parcă totul se destramă
Şi copacii sunt doar aripi
Desenând pe cer o ramă
Unde tu,cu faţa albă
Ca zăpada peste zare,
Mă priveşti şi ochii tăi
Par desprinşi din val de mare.
Eu nu-s eu şi totuşi iată,
Poartă voalul meu pe braţ!
O copilă cu păr moale
Peste umeri revărsat.
Sunt chiar eu aşa cum poate
Am visat în nopţi târzii,
Ca-i să te desprinzi din carte
Prinţul meu şi ai să vii
Să-ţi simt palmele de lut
Modelându-se uşor
Peste palma mea iubite
Când pe ceruri aripi zbor.
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru popas Mari!
Panait Gabriela (autor)
luni, 02 ianuarie 2017
Randuri pline de dor...
Mari
vineri, 30 decembrie 2016