Din clipele de altă dată
Îmi amintesc de seara-n care,
Iubirea mea nevinovată ,
Porneam în ultima plimbare.
Mergeam ținându-ne de mână,
Tacuti, și triști, și nu credeam ,
Că ceea ce urma să vină ,
Atât de tare va durea.
………………………………
De prin copaci cu triluri mii,
Un trist concert ne-ncântă
Și mierlele cândva zglobii
Cu glas duios ne cântă.
Copacii cu al lor parfum
Și frunze mișcătoare
Își luau un ultim rămas bun
Plecandu-se agale.
Îmbrățișați pe-o bancă stăm
Și-mi spui că va fi bine,
Și c-un sărut , o lacrimă
Mi-o ștergi, dar alta vine .
Dar te oprești, căci timpu-i dus,
Din dulcea-ți sărutare,
Să-mi spui că mă iubești nespus
Cu o ultimă suflare .
Te du în tihnă scump odor
Și-n pace odihnește,
Nu voi uita al nostru-amor
Plecat în lumi celeste.
…………………………………
În parc mi-i pasul rătăcit
Iar banca este goală ,
Și-mi amintesc cât ne-ai iubit
C-o dragoste duală.
Și s-amplinit un an de când
Te-ai dus la Dumnezeu,
Iar eu te port mereu în gând ,
Iubirea mea, odorul meu.
Caprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin