Privim norii
De la apus, pana-n zori;
Privim luna cum răsare
O urmărim cum fuge-n zare.
Doi copii, pierduți în lume,
Atingând în graba culmile
Și de fiecare data când am vrut,
Ne-am pierdut în necunoscut.
Ne îmbatam durerea cu dorințe,
Iar rănile cu iubire;
Treceam peste toate împreună,
Doar ținându-ne de mână.
Poate încă nu știm ce e iubirea.
De asta n-am putut-o păstra;
Poate dacă eram mai maturi,
Ne puteam iubi ca doi nebuni.
vezi mai multe poezii de: Dana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.