Iubitul - Cârdei V. Mariana
Poezie adăugată de: miana

    miercuri, 20 mai 2015

Priveam în asfinţit cum marea
se legăna încet spre mal,
când te-am văzut venind călare,
pe creasta unui val.

Se întunecase când de mine,
ca briza te-ai apropiat,
pe cer erau aprinse stele
când ne-am îmbrăţişat.

În ochii tăi, albastrul-violet
al cerului părea înlăcrimat,
când mâna uşurel ţi-ai strecurat,
prin părul meu înmiresmat…

Chipul tău, sculptat în Carara,
a strălucit în braţe-mi seara,
ce întrebare, ce răspuns?
iubirea ar fi fost de ajuns…

A fost o vară minunată,
cu zile şi cu nopţi senine,
cu Marea Neagră spumegândă
şi amintirea despre tine.

De ce am ratat a vietii şansă
şi te-am pierdut iubite drag?
d-ar fi să-ntorc a vieţii roată,
te-aş aştepta pe un val, în larg!



vezi mai multe poezii de: miana




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos...
mirimirela
joi, 21 mai 2015


Frumos, mereu mai frumos.
stomff
joi, 21 mai 2015


d-ar fi să-ntorc a vieţii roată,

merge si '' de-ar ''

frumoasa traire cu valente poetice...

deocamdata: DA!
CRITICUL BLIND
joi, 21 mai 2015


Placuta!
night
miercuri, 20 mai 2015