Cimitirul. - Iulia Haşdeu
Adăugat de: 0741348048

CIMITIRUL

Îmi place de el, acest cimitir sărac,
Care sunt martori revoltați,i noștri zburda.
Îți amintești acele vremuri de până acum
Unde făceam școala debusolați?
Cînd ne-a plăcut să stăm pe o piatră.

Pentru a ne spune secretele noastre infantine:
Și ne-a plăcut să stăm la tristul cimitir.
El a vrut la acest monument negru,
La aceasta biserica din ochii noștri încă e frumoasă,
Care la timp a servit ca o capelă

Pentru a călugări o mănăstirea antică.
Sub un chiparos de multe ori rătăcesc,
Umbra lor a fost mereu proaspătă și nouă,
Și ne-a plăcut monumentul întunecat.
Încă văd volumul abandonat,

Marmura unde am fost în căutarea de a o sparge
O lege pierdută, că a trebuit să plîngem bine
Odată, un nume al unei femei recoltate,
Ca o floare, de moarte încăpăţînată.
Cine râde de relele pe care le face.

Eu,o văd,ca un mormîntul abandonat.
Și mai văd sub salcia de plîns
Razant un front de ramuri se lasă;
Copacul, acoperit cu stele albe
Cînd s-a venit aprilie, luna florilor;

Salcia, răspîndindu-și al său miros,
Și cerul a devenit un buchet pervertit
Cine va sta sub, salcie plângând.
Că el a fugit ca un vis efemer
Fericirea noastră, în trecutul îndepărtat.

Cine poate ști cînd se oprește destinul
Care adună în vechiul nostru cimitir.
Inimile noastre ce s-au despărțit de mult timp pe pămînt,
Cînd picura în noi, dimineață fericită.
Care a fugit ca un vis efemer!

Tradusă și adaptată de către-Radu Dan Alexandru



vezi mai multe poezii de: Iulia Haşdeu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.