În miez de noapte-ntrai la ea.
Dormea, - și Luna luminoasă
Bătea în geam, iară atlasul
Al plapomei jos strălucea.
Dormea pe spate. Sânii grei
În părți tindeau înspre odihnă.
Ca apa-n cană viața-n tihnă
Se domolea în somnul ei.
1898
Traducere V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin