Necontenit ţii creanga pregătită
dreptului trandafir;păşeşti atent
mereu lipind urechea caldă la intrarea
trupului tău, după săgeata nesperată.
Nu-i undă ce se scurge din neant,
din umbra ta deschisă să nu-şi ia
lumina cea mai pură. Noaptea, treaz
rămâi pe steaua ta, de veghe vieţii.
Aşterni pe lucruri semnul de neşters.
Apoi, întors în slava culmilor,
vei retrăi-n tot ce pecetluieşti.
Şi trandafirul tău va fi tipar al trandafirilor;
auzu- al armoniei; al luminilor
cugetul tău; al stelelor vegherea-ţi.
vezi mai multe poezii de: Juan Ramón Jiménez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.