Lângă Marea Neagră de nu-s nori
Stâlpi se văd. Sunt opt. Și toți de piatră.
Vin pe aicea robii deseori,
Vin și tineri cu sicrie, flori,
Iernile pălesc și toamna latră.
Uneori și fiare poposesc,
Vin în zbor și păsări călătoare.
"Ce vom face aici?" se tânguiesc,
Pleacă, rătăcesc și se sfârșesc
Când puterea de-a zbura dispare.
Lângă Marea Neagră stâlpi lucesc
Și-s acolo de când lumea-i lume,
Număru-i fatidic, nefiresc
Și-i răspuns la strigătul ceresc:
Vrajbă, liniște. Târziu acum e…
traducere de Stefan Tcaciuc
vezi mai multe poezii de: Konstantin Balmont
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.