Clipa aceea pe care
O apăr în suflet mereu,
Când după noapte răsare
Lumina-nceputului meu;
Când de prin neguri se-arată
Venind dintr-un tragic abis,
Scânteia mult așteptată
Și zorii apar după vis;
Rău nu mai este nici vântul
Ce lumea întreag-o bătea,
Din liniște e cuvântul
Ce pune lumină în stea;
Cuprinde vraja pământul
Ce-adânc în deșerturi dormea,
În zbor se înalță cântul
Ce-aprinde dimineața mea;
Chemarea luminii de ieri
Învie un antic ecou,
Străbătând dinspre nicăieri:
E clipa când mă nasc din nou!
3 Ianuarie 2015
vezi mai multe poezii de: dumneg
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Imi place, ai potential. Bine ai venit
ioana
duminică, 15 martie 2015
citeste mai mult, te rog, apoi scrie
ai valente dar sunt de incepator...
succes pe mai departe!
CRITICUL
CRITICUL BLIND
duminică, 15 martie 2015
Mulțumesc!
dumneg (autor)
duminică, 15 martie 2015
si inspiratie :)
dani
duminică, 15 martie 2015
Bine ai venit. Mult succes
dani
duminică, 15 martie 2015