Visul nu are dată de expirare,
îl consum în doze mari.
Îmi fac provizii de stări
la limita irealului.
Macii îmi curg prin vene,
să pot (a)prinde lumea cu frumusețea.
Închid ochii și fac un salt
în centrul ființei.
Iubind
ocup întreaga suprafață
a inimii...
Mut hotarele liniștii dincolo
de clipele grăbite
acolo unde timpul pășește desculț
și nu rănește pe nimeni
Îmi rămâne visul,
cu ferestrele larg deschise
către o lume nouă.
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.