Valurile Mǎrii Negre mǎ aruncǎ înspre cer
Şi apoi mǎ lasǎ liber pânǎ ce-n adâncuri pier.
Doi ţipari lungi, îndrǎzneţi se joacǎ de-a paparude
Împingându-mǎ-n meduze cu voal şi buze ude.
Spuma umple luciul apei de sub care ies sǎltând
Pescǎruşi ce fug departe în vǎzduhul fremǎtând.
O bǎtrânǎ, în slip mare, cerceteazǎ firul zǎrii
Aşteptând nerǎbdǎtoare sǎ-nţeleagǎ rostul mǎrii.
Douǎ fete zâmbitoare, doar cu slip şi sânii-n vânt,
Se aruncǎ-n apa mǎrii şi nu scot vreun cuvânt.
Salvamarul, sus pe caprǎ, moţǎie sub o umbrelǎ,
O bǎrcuţǎ cu trei tineri e împinsǎ de o velǎ.
Când ,,gogoaşa-nfuriatǎ” e adusǎ de ,,corsari”,
Scormonesc în rufǎrie dupǎ banii necesari.
Apoi, vine ,,piatra ponce” cu una cu fustǎ creaţǎ
Cǎreia de nu-i iei una, o sǎ-ţi dea seminţe-n faţǎ.
Muzica rǎsunǎ tare, cǎ-i condusǎ de-un D.J.
Ce te-ndeamnǎ cu emfazǎ la fripturǎ cu mujdei.
,,Pieile” viu colorate, pe nisipul auriu,
Se cufundǎ în plǎcere, greul îl simt mai târziu.
Mare, eşti prea minunatǎ cu nisip, oameni, umbrele,
Spǎlând ce-ţi vine la mânǎ, de la gânduri pânי la piele.
Faci minuni în mintea noastrǎ dǎruitǎ de un zeu
Care pentru lumea toatǎ e doar bunul Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Peisagistica ta marină e minunată şi haioasă !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 17 august 2016