La mormântul poetului
A plecat la ceruri un suflet de poet
să-și găsească-acolo nemurirea,
că pe pământ a trăit discret
întreaga viața căutând iubirea.
I-au luminat luceferii pe rând,
odaia-n care-a scris a lui poveste,
că-i coborau în suflet și în gând
l-or mai lumina și-acolo unde este!
Dalbe flori de tei se cern acum,
peste mormântu-i trist și liniștit,
semn că poetul și-a găsit postum
acea iubire pentru care a trăit!
”Coboară-n jos, luceafăr blând,
alunecând pe-o rază,
pătrunde-n tristul lui mormânt
și somnu-i luminează”!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.