- E cerul plumburiu și cerne-agale
Ca printr-o sită deasă stropi mărunți,
Fulgi de zăpadă se aștern pe munți
Și-acoperă spre tine orice cale.
Aștept zăpada să coboare-n stradă,
Să-nham la sanie doi reni voinici
Și să pocnesc spre cer ușor din bici
Să-și scuture paltonul în livadă
Bătrâna iarnă... Voi porni în goană
La poartă casei tale să colind
Spre asfințit când stelele s-aprind,
Tu să m-aştepţi cu vinul fiert în cană.
- Mă vei găsi torcând un caier moale
De gânduri fără șir, mătasea lor
O voi broda când gerurile dor
Să nu găsești vreodată altă cale
Decât spre munți. Potecile abrupte
Să-ți fie căptușite cu senin,
Eu lângă foc, din cana ta de vin
Să-ndemn chiar luna plină să se înfrupte
Să-ți lumineze drumul către tindă,
Pe ceas să cânte cucul ora trei
Și să rămâi ostatic, dacă vrei,
Până-n Ajun, să scriem o colindă.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.