Era noapte și mă uitam la stele
prin chiar ochiul stâng
al iubitei mele.
Zic, ce limpede se vede prin clarul ochiului tău
cerul şi luna,
multele stele,
parca as fi într-un observator
instalat în atmosferă
în interiorul unei nacele.
Nu știu de ce îmi era asa dor
de iubita care era chiar lângă mine…
Am zis atunci hotărât: aici în observator
am sa te cos de coastele mele
bine, bine, bine.
Am scos de la piept
un ac făcut din rază de lună
şi în lumina fermecată a nopții,
chiar printr-o stea,
am început să cos împreuna
inima ei
de inima mea.
vezi mai multe poezii de: cico
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Oh, cât de frumos !
mirimirela
miercuri, 06 mai 2015
Frumos asezate cuvinte frumoase. Felicitari.
stomff
miercuri, 06 mai 2015