Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aş lua calea lactee
în primire survolez moartea în
orice clipă de la înălţimea inimii
oriunde-aş privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii nefiinţa
dispare şi sufletul aterizează pe-un
petic te iarbă dincolo de
capătul infinit
al nopţii
Costel Zăgan , EREZII SECOND HAND, 2014
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos, mi a plăcut.
mirimirela
sâmbătă, 13 iunie 2015
Copilul din noi ramane mereu acelasi ,cateodata, insa, uitam sa-l ascultam. :)
Frumoasa poezie !
Adina Speranta
joi, 11 iunie 2015