Se luptă gânduri în ambuteiaj,
Înveșmântate-n straie lungi de doliu,
Și intră amintirile-n sevraj,
Alunecând sub palidul lințoliu.
O grindină se-abate-n ropot surd
Pe-acoperișul vechi, uitat de lume –
E-o temniță unde m-ascund, absurd,
Sperând să scap de-ale tristeții brume.
Am acostat la țărmuri de dureri,
Des aclamând și soare, și furtună.
Pe valurile-nalte până ieri,
Am așteptat, absentă, vremea bună.
Încorsetată-n reguli și-ndoieli,
Agonizez cu timpul cel ahotnic,
Rugându-mă-nfocat, cu fâstâceli,
Să nu devin un disperat habotnic.
Mi-e cerul temelie de granit,
Speranța idol trainic devenit-a.
Pierdută de norocul ilicit,
Plecat-am azi să-mi întâlnesc ursita...
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Drag de popasul tău, Felicia! Mulțumesc mult de aprecieri! Îmbrățișări!
Camelia Ardelean (autor)
luni, 16 noiembrie 2015
Mulțumesc de popas și de cuvintele frumoase, Valentin! Da, prea sensibilă într-o lume (adesea) insensibilă, ăsta e defectul meu! :-) Noroc că există poezia, ca un "pansament natural" care vindecă toate rănile!
Camelia Ardelean (autor)
luni, 16 noiembrie 2015
Impecabila constructie,masura, ritm, cadenta, figuri de stil!
Recunosc Criticul Blind nu are dreptate.
Felicitari Camelia!
felicia
duminică, 15 noiembrie 2015
mereu ma cucereste sensibilitatea ta, Camelia.
valentin
duminică, 15 noiembrie 2015
Criticule Blând, bucuroasă de popasul tău! Chiar mă întrebam ce e cu tine, de n-ai mai dat pe la mine prin pagină! :-)
În ce privește supărarea, stai liniștit(ă?), nu sunt eu așa supărăcioasă, mai ales că... nu am motive! Referitor la virgulele din prima strofă, îmi pare rău că trebuie să te contrazic, dar... nu ai dreptate! Poezia a fost văzută, înainte de apariția ei în volum, de cel puțin 2 profesori de limba română, ambii și scriitori, care nu au găsit nicio greșeală la ea, în ce privește punctuația.
Ca să nu vină de la mine replica și să nu crezi că sunt subiectivă, fiind vorba despre o creație de-a mea, am trimis strofa unui alt scriitor și critic literar (al treilea), care este, de asemenea, de zeci de ani, profesor de română. Îți trimit mesajul lui, așa cum l-am primit:
"Dacă renunţi la virgula din primul vers, trebuie să renunţi şi la cel din al doilea. Având în vedere însă că al doilea este un adaos, ca o paranteză, e bine să urmeze şi să fie urmat de virgulă.
Se păstrează şi a treia virgulă, având în vedere că urmează gerunziul ("alunecând"). Deci e OK."
Acum, dacă tu nu mă crezi pe cuvânt, poți să-i mai întreb și pe alții, tot specialiști, desigur, că nu mă supăr! Eu însă am încredere în ei și... în mine! :-) Dar chiar dacă nu ai avea nicio cunoștință de gramatică, recitând strofa cu voce tare, tot simți că trebuie să faci o pauză de respiro după fiecare vers, adică... exact acolo unde vine virgula! :-)
Referitor la tristețe, eu nu cred că poate fi deformată, eventual doar percepută diferit de fiecare dintre noi! Cuvântul "brume", oricum, nu este atât de negativ, încât să exagereze o stare de fapt!
Și eu te îmbrățișez și... te mai aștept! :-)
Camelia Ardelean (autor)
duminică, 15 noiembrie 2015
Îți mulțumesc mult, Maria, pentru popas și cuvintele de apreciere! Îmbrățișări!
Camelia Ardelean (autor)
duminică, 15 noiembrie 2015
'' gândurile se luptă în ambuteiaj,''
dupa primul vers scoate virgula...de fapt scoate virgulele de la prima strofa...
te rog , Camelia....
'' Sperând să scap de-ale tristeții brume.'' ....mi se pare o deformare a tristetii prin multiplicarea brumei...
sa nu te superi, Camelia, dar m-ai obisnuit cu poezia de calitate, deci....
eu am pretentii la tine...nu esti incepatoare, deci ...ai grija...
te imbratisez si te mai astept...
CRITICUL BLIND
vineri, 13 noiembrie 2015
In stil clasic scrisa nu are cum sa nu placa!
Felicitari si te citesc mereu cu drag!
maria
vineri, 13 noiembrie 2015