Cât ar fi lumea de rea,
Orice-ar face, orce-ar spune,
Cu-o nevastă ca a mea,
An de an devin mai june
Şi ferice, şi vioi,
Tânăr ca o primăvară,
Făr’ să dau ceasu-napoi,
Cu aşa o Mărioară,
Iar de când sunt pensionar,
Poa’ s-adune orişicare,
Ca şi un celibatar,
Bun aş fi de-nsurătoare,
Dar de spus n-am să vă spui,
Nici prin gând, nici pomeneală,
Câte toamne-am pus în cui…
Faceţi doar o socoteală,
După ce o întrebaţi
Pe Măria câţi ani are,
Căci eu sunt, de adunaţi,
Cu un an ca ea mai mare!
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
superba..
felicitari pentru umorul versificat!
danab
miercuri, 19 august 2015
M-am amuzat si iti multumesc pentru asta.
andreionthepoetry
duminică, 16 august 2015
:))
mirimirela
sâmbătă, 15 august 2015
Am citit cu placere.
darius
sâmbătă, 15 august 2015