Plângând lacrimi de argint,
Cât un fir de borangic.
O prea frumoasă fată,
Îmbrăcată din cap până n piciore,
cu plete suflate de aur și mătase.
Stătea necăjită și plânsă toată,
curgând din ochii de smarald.
Șuvoaie de ape sărate,
și suferințe neîncetate.
Acoperită de tristețea nevinovată,
O umbră care nu avea să plece niciodată.
vezi mai multe poezii de: Achim Bogdan Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.