Între crestele alpine
Unde vulturi mândri zboară,
E un lac cu unda clară
Și sclipiri diamantine.
Niciun drum, nicio cărare
Nu străbate printre țancuri
Și în tihnă stă de veacuri
Neștiut de lumea mare.
Iarba verde, ca o haină
Malurile-i învelește,
Iar legenda povestește
Că ascunde-o sfântă taină.
Cel ce bea din apa-i vie
Și se roagă cu credință,
Izbăvit de suferință
Va trăi în veșnicie.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.