Lângă iaz - rujoiu mihai
Poezie adăugată de: rujoiu mihai

    joi, 16 martie 2017

Lângă iaz pe piatra morii
Stă-ntinsă parcă la soare
Să-şi usuce al său chin
O stea în formă de floare.

De când stă,nu ştie nimeni,
N-a fost poate nici văzută,
Geme-ncet,parcă ar spune
Căci de nimeni nu e vrută.

O privesc şi nu-mi dau seama
Din ce parte-ar fi venit,
Din cer sau din Carul Mare,
Tot rămân nedumerit.

Mă îndrept spre ea uşor,
S-o privesc mai de-aproape,
N-aş dori,din întâmplare,
Să dispară şi să-mi scape.

O mângâi şi simt căldură
Ce-mi trece prin trup uşor,
Simt cum inima-mi tresare,
Şi-s cuprins de mult fior.

Mă retrag un pas în spate,
Nu cumva am neplăceri?
Iar ea îşi deschide ochii
Cu parfum ce-mi dă plăceri.

Cred c-atât a vrut să ştie
De tot că nu-i părăsită
Şi se stinse-apoi pe loc
Cu dorinţa-i împlinită.

Cu-al ei chip întipărit
Am rămas pe veşnicie,
Lângă iaz pe piatra morii
Pun mereu flori de câmpie.

Şi-altă dată de va cade
Stea din cer sau Carul Mare,
Să cadă pe-acele flori
Şi să se transforme-n floare.



vezi mai multe poezii de: rujoiu mihai




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.