Brumărel a trecut iute,
Alergând prin calendar,
Și-a venit de pe la munte
Veștejitul de Brumar.
Pe mașini, pe bănci, pe case
S-a depus o brumă groasă,
Deși zilele-s frumoase
Toamna este friguroasă.
Stau și beau o țuică fiartă
Cu reflexe aurii
Distilată fin, cu artă,
Doar din prune brumării.
Mintea în trecut colindă
Și-aș vrea tânăr să mai fiu,
Dar mă uit într-o oglindă
Și-mi văd părul brumăriu.
Fuge timpul cu tot zelul
Nu poți să îi pui hotar,
Căci am fost ca Brumărelul
Și acum sunt ca Brumar.
Și nu știu unde se duce,
Dar un lucru-i stabilit
Că sunt bun ca vinul dulce
Care încet s-a învechit.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.