Pe malul Prutului curge dorul de casă,
Sub cerul larg se leagănă o șoaptă.
Istoria a scris pagini grele, apăsătoare,
Dar frații nu uită, iar speranța nu moare.
Codrii bătrâni păstrează amintiri din veac,
Și spun frunzelor povești de libertate.
Fiecare vânt ce trece peste ape
Aduce ecoul vorbelor uitate.
Prutul nu-i zid, ci un pod de argint,
Oglindă a dorului ce nu se stinge.
Fiecare val poartă în el speranța
Că timpul va aduce Reunirea măreață.
Frați despărțiți de râu și hotare,
Dar uniți prin sânge, prin gând și chemare.
Iar în privirea copiilor ce privesc apa lină
Se naște visul unei zile senine.
Sub soarele blând, peste maluri gemene,
Răsună cântări din veacuri străbune.
Și fiecare notă, fiecare suflare,
Ne amintește că suntem frați peste hotare.
Dorul străbate și trece peste dealuri,
Se agață de poduri, de școli și de sate.
Iar Prutul, martor tăcut al istoriei,
Se-mbrățișează cu visul de unitate și glorie.
Va veni ziua când malurile se vor apropia,
Și râsul copiilor va umple iar văile.
Nu va mai fi despărțire, nu va mai fi taină,
Doar un singur cânt: al fraților de-o viață.
Atunci Prutul va curge liber, curat,
Nu ca hotar, ci drum ce ne leagă.
Și inimile vor bate în același ritm,
Frați pe veci, sub același cer, pe același prag.
15.01.2026
Andrei GUȚU
vezi mai multe poezii de: Andrei Guțu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.