LEGATUL LUI IANUȘ
Ce-mi pasă mie, nea Gherguț, dacă mor eu ori altul?
1. Prevederi extratestamentare (24 iulie 2001)
Într-un lift ruginit moartea vine...
Sunt pe cale de dispariție, știu...
Viața e ca o floare amară,
înflorită, în colți, prea târziu...
Sunt un porc performând la vioară
prea târziu, prea târziu...
Scorojiți sunt pereții, ca fața
unei babe ce-o ține-n blestem,
unei babe căreia ziarele, viața
i-au făcut șirul zilelor ghem...
Sunt bătrân! O să fac douășșase!...
Douășșase lovituri de cuțit...
Stau la pândă amintirile, roase,
stă și sufletul, greu, mătrășit...
Ce tristețe, ce floare murdară
clipocește în cerul din lift?
Ia mai dă-o-n durere de boală!
O să fiu un cuțit ascuțit!
2. Bilanț preliminar. Poemul începe ca o crimă organizată.
Moartea poate să vină ca o pasăre care ți se așează pe pervazul bucătăriei și să-ți spună: „Program de nani, bătrânule, de când nu te-ai mai odihnit?” Poetul, ajuns în casa lui, la masa lui, se simte, brusc, de o dărnicie uriașă. Cineva bate un covor în spatele blocului, iar aceste bătăi îi ritmează gândirea. Drapelele morții par să fluture la geam, dar se poate să fie un simplu stol de vrăbii.
Încrustat, ca o gheară, între zidurile-aceste,
nu-s mai „marfă”, nici „cool”...
Pur și simplu-s haios ca un pește,
bulbucat - ca o gură de tun.
Cine așteaptă, cine-și dorește
șandramaua pe care o las?
Poate vântul șfichiuind ale ploilor creste
peste blocuri lungite de nas!
Am în cap amintiri necurate,
cât un camion de necaz!
Nu le las! Sunt poprite cu rate
de plătit la al nopții lăcaș...
Las, în schimb, o fractură la roate,
întîmplare cusută cu sîrg,
USR-ului, să-și facă bucate,
nu așa lamentouri de murg...
Și-o fimoz-am avut, de se poate...,
dacă are ceva doritori...
Pân-atuncea tot lor, în tratate,
vrând-nevrând, le-o-nfășor.
3. O macara ruginită sub stele
Ploaia își începe cântecul pe pervaz. E momentul în care intră în scenă Părintele Savatie, urcat pe „macaraua aceea”, cu
o umbrelă neagră într-o mînă și o geantă de comis-voiajor, în cealaltă, desigur.
La popă-i dau dreptul să semene
orice zvon i se face lui naz!
Chiar c-am fost angajați F. S. N.,
kagăbiști, marionete, la caz...
Îi mai las înserarea de sticlă
ce tîrșește acum pe pereți
umbrele noastre quadruple...
Suntem beat, am fost beat, vom fi beți!
Pentru Domnul Mușină, acuma,
fabricantul de scheme din orice material
tăinuiesc 20 boli interne
ca să facă idei de spital!
Și sărmanului Nelu’, coconu’,
pre-cerist, ușier de tripou,
ca să crească vârtos îi las somnul
violent ce mă-ncearcă burdușit în metrou!
Și îi las... banii mei de mardeală!
Și îi las, s-o împartă, pe sticlă, ca sfinți,
cu sărmanul Milică de Boală, preș, la Secu tocmit, pe arginți,
gura mea... cu paișpe dinți!
4.STOP!
Ești gata să treci, tinerețe ocrotitoare,
dar n-am fost nici copii, nici cuminți...
O lume în cap, o furtună în buzunare...
Nu mă călca pe nervi – calcă-mă în picioare!
E vremea!-s frumos ca o proteză de dinți!
5. Nu e nimeni aici, dar va fi bine.
Memoria m-agață! Întinde telefoane
la care nu e nimeni, la fel ca în trecut...
Sunt eu robotul care
îmi spune „Va fi bine!”?!
Sunt eu cel ce imită
fundalul gros, de ploi?
6. Gândurile prezentatorului continuă. Iară și iară...
Dar cui îi pasă? Pe cine doare?
Vă urăsc ca un bivol pe moarte, spumegând...
Toate sunt liniștite și neprimitoare.
De ce-am mai văzut flăcări în neoane și lumina din soare?
Lumină de unt!... Cam scump unt!...
Prostii din care face noaptea acordeoane!
Te pupi, în vals, pe bot, de drăgălaș ce plângi...
Dar clipa când voi geme înfășurat în ziare
sticlește-n răsucirea de-ntunecate crengi.
7. Ar trebui să se oprească, domnilor, văicăreala asta intelectuală!
În bocetele spectatorilor, oferim o... PAUZĂ PUBLICITARĂ:
Oamenii timpului îi înșfacă bucatele,
oase troznind între fălci.
Când vine clipa să sune aproapele
ușa-i blocată pe veci!
Ce lume faceți?!
Cine strunește acest nebulos bidiviu?
Numai durere și numai moarte
și găuri scâncind în pustiu...
8. În fluierăturile publicului spectator, și telespectator, Ianuș e nevoit să se întoarcă la Legatul lui.
Cariera mea toată, de visuri funingine,
la Mircea s-ajungă, vreau, toată.
S-o poarte-n Germania, să-i smulgă istoria,
s-o treacă prin vamă la roată.
Și-i las prietenia ca un rac care sângeră,
ceasornic întors împotriva
tăcerii în care crăpăm, boală sigură
a timpului care-și pierde convingerea.
Mai am în cap o schiță – idee-embrion
a ce se poate face cu foaia și cu scârța.
I-o las, dospită-n minte, lui Chiva, Napoleon,
s-o ducă mai departe.
Mă opresc – instalația zilei iar zăngăne!...
Un vecin smulge țeava de gaz...
Ce-o să fie? Vom face explozie?
Vom ajunge UN CAZ?!
9. SCOATEȚI-MĂ DE LA ÎNTREȚINERE! Domnule Administrator, poetul Ianuș nu va mai locui aici. Puneți o vorbă pentru el la cohortele îngerilor de la Primărie. Nu de alta, dar mai sunt cazuri de morți care mai plătesc întreținerea doi-trei ani.
Îi aud cum înjură infernal între oase –
între oasele blocului, cunoscutul schelet!
Mâini păroase apucă chiulase
cum ar prinde Viitorul defect...
Ce tot faceți?! Abcize, trucaje...
toate s-au strâns în memorie ca într-un sac!
Nu mai pot să respir nici cu masca de gaze!
Concizia voastră mi-a spart șanțuri în cap!
Ce poziție am?! Ce profile?! –
telefonul zvâcnește din greu –
de vorbesc în asemenea hal?!
Cine-s eu?!
Mesaje de mail se strofoacă
s-arate că nu-s chilipir.
Toți bârfesc toți înjură și crapă
guri spumoase cât mai abitir!
– Domnu’ Ianuș, lasă-i în puii mei, hai la o bere!,
înserarea îmi geme la geam.
Nu mă duc – entorsia minții îmi cere
să răspund dram cu dram!
10. Atașez un c.v. al individului Ianuș. El nu luptă, cum se spune, pentru imagine sau glorie, ci pentru ceva, desigur, cu mult mai subtil...
Nu pot să fac altceva decât să mor.
Toate gândurile mele pe secundă
nu au valorat niciodată nimic.
Am distrus viața părinților mei
și viața iubitei mele.
M-am lovit de mine
în toți oamenii pe care i-am cunoscut.
(Cocoțat „foarte sus” pe un val foarte jos...
„Un posibil Coriolan Drăgănescu...”)
Am un poem în care chiar spun: Vreți să-l terminați?!
Imposibil! Ianuș nu-l poate distruge pe Ianuș!
Mai mult decât nimic
în strada care latră
am fost în slujba nopții
în cap cu-n somnifer.
Am fost și treaz!
Iubirea m-a prins ușor de toartă
și m-a zvârlit ca sânge
mirificului cer!
Mai mort decât viu
mai trist ca o vacă
lihnit pe o bancă
am vrut să spun tot...
Mai mort decât viu
mai trist ca o vacă,
cu floarea amară în bot.
11. Și totuși, iubirea... În care Ianuș își aduce aminte, în cele din urmă, de ființele dragi de lângă el.
Domnicăi n-o să-i las nimic...
Ea-mi stă-n culcușul dintre vine.
Pe nori de perne, în plin somn,
o iau cu mine...
Revistei „Vatra” – nici atât.
Doar mutra mea, tembelă foarte,
și o dorință – visuri sparte –
să-i fie bine!
Iar altor oameni nu le las
mai mult decât au vrut din mine.
12. Ultima oră: Ianuș strecoară o știre greșită în prima pagină a „Evenimentului”. (A se trimite la corectură!)
Știre greșită, faliment așteptat,
oasele zilei rupte, în sânge...
Și această corectoare frumoasă ca umbra unui copac...
Biroul o strânge, o frânge!
Nu mai am nici o șansă! Rateu accelerat!
Cu capul în moarte înfipt ca-ntr-un sac
în minte-mi dansează trenuri care au deraiat
și această corectoare... ca umbra unui copac.
Iar mâine va începe altă zi tristă, îngrozitoare...
Oamenii te vor privi cu neîncredere ca pe un scelerat...
Gândurile or să zbârnâie ca sârma în neuronul din cap...
Inima se va strânge în piept ca un pumn
ca o floare îngrozitoare…
Așteaptă! – spune gândul cel bun,
dar eu nu mai aștept, nu mai pot…
Mai poți... – spune inima, bate,
dar eu nu mai sper, nu mai pot…
Încearcă... – spune iubita, suferă,
dar eu nu mai încerc, nu mai sper, nu mai pot…
Dar în Moarte voi râde! Îmi voi clămpăni gura de drac...
O să am bucăți de cer, secretare...
Iar această corectoare frumoasă ca umbra unui copac
îmi va sta la picioare.
_________________
Audio : https://youtu.be/whc7epVM9Do
Apărută în volumul „Ursul din containăr - un film cu mine”, 2002
Apărută în „Integrala Ianuș : Poezia” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/03/integrala-ianus-poezia.pdf
vezi mai multe poezii de: yanush
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.