Leii din cetate - Dumitru Negrea
Poezie adăugată de: dumneg
duminică, 31 iulie 2016
Noaptea prin nori vântul negru bate,
Tainul de lumină vrei să-ți iei;
Nu poți să vezi leii din cetate
Până nu ajungi la porțile ei.
Gloria vieții vrei să se-arate
Și chiar iubirea are timpul ei,
Nu poți să vezi leii din cetate
Până nu ajungi la porțile ei.
După ziduri răgetul răzbate
Și din afară poți să-ți faci idei,
Nu poți să vezi leii din cetate
Până nu ajungi la porțile ei.
Și ți se par toate minunate,
Mai e puțin până să le preiei;
Nu poți cuceri acea cetate
Până când nu treci de porțile ei.
vezi mai multe poezii de: dumneg
Detalii poezie:
- »» Poezie de debut? nu
- »» A mai fost postată pe acest site? nu
- »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
- »» Vrei să fie analizată critic? da
- Distribuie pe:

-


Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Cetatea și leii sunt metafore. Cetatea poate fi un obiectiv pe care ți-l stabilești și care pare minunat până în momentul în care ajungi la realizare lui efectivă, când constați că sunt și alte aspecte care te pot împiedica față de ce ți-ai imaginat inițial (leii).
dumneg (autor)
duminică, 31 iulie 2016
Frumos, deși nu înțeleg ce este cu această cetate și de ce trebuie să o cucerești ! Cine sunt de fapt leii?
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 31 iulie 2016