Dezamăgit până la devastare
aproape până la paralizie de postmodernism
minimalism și
de scăderea catastrofală a numărului de cititori
un necunoscut ieși din biblioteca națională
aținând calea ba unui
ba altui trecător
spunându-le: „Ia aminte!
Nicidecum ne e cum ți se pare
cum li se pare celorlalți că e! Ci...”
și
pe alocuri confuz
prin alte locuri mai pe înțeles
explica ce credea el important
și mulți trecători se arătau cu adevărat uimiți – adică
în fine iată ce însemnă totuși...
nici să-ți fi imaginat așa ceva...
unii însă își schimonoseau neplăcut chipul
(masca aia crispată din teatrul antic)
acoperindu-și urechile cu palmele
să nu audă ce le spune necunoscutul
alții îl rugau să repete spusele
mai ceilalți clătinau a surprindere din cap și
încercând să-și potolească bătăile inimii
accelerate peste poate
scoteau de prin buzunare portmonee poșete pastile
sau intrau în farmacie după ele
cei mai afectați chiar solicitând ambulanța
iar mulți se depărtau îngândurați
continuând să clatine a uimire din cap – adică
iată ce înseamnă totuși poezia...
nici să te fi gândit...
cui să-i fi trecut prin cap una ca asta?...
24.V.2023
vezi mai multe poezii de: Leo Butnaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă felicit! O poezie inteligentă, o improvizație savuroasă, cu un final în care desprinderea ideii este coordonată elegant.
Manuela Munteanu
sâmbătă, 24 august 2024