Libertate
...
Nu-mi trebuie critici la ce scriu,
Ce-mi vor spune, știu deja,
Pentru că scriu așa cum știu
Și asta-i poezia mea!
...
Dar față de cum se scrie,
În ăst pseudomodernism,
Poezia mea e vie,
Așa, precum un organism!
...
Și chiar de pare desuet,
Depășit, fără valoare,
Eu, dacă-s un oarecare,
N-am pretenții de poet!
...
Și fără rimă pot să scriu,
Dar nu vreau, deși nu-i greu,
Pentru că scriu așa cum știu,
Nu urmăresc niciun trofeu!
...
Diplome, concursuri, premii?
Nu-mi aduc niciun follos,
Toate-s precum haina vremii,
Doar un mod de-a fi faimos!
...
Scriu cum știu, așa cum pot,
Așa am învățat la școală,
Chiar dacă par un idiot
În lumea parcă tot mai goală!
...
Puțini mai știu azi de cuvânt,
Cum să-l joace, să-l strunească,
În rimă să strălucească,
Restul, o apă și-un pământ!
...
Nu-i treaba mea să dau verdict
Despre starea poeziei,
Dar, în umbra fanteziei
Scriu cum știu. Nu-i un delict!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.