Chiar de este-mpestrițată
de cuvinte din vecini,
este o limbă minunată,
limba ce-o vorbim!
Are-n ea multe nuanțe,
cu calde tonalități,
o vorbim de-o veșnicie
din străbuni pân-la nepoți.
Asta-i limba mea maternă
transmisă din tată-n fiu,
doar puțini străini pronunță
diacriticele (ă,î,â,ș,ț), știu...
Dragă mi-e limba română,
încă din copilărie,
când scriam caligrafie
și citeam vreo poezie.
Este o mare de nuanțe,
ce chiar poate exprima
sentimente de iubire,
frumusețea, dragostea.
Pentru că ea mă ajută
să vă transmit tuturor
gândurile mele bune,
o iubesc și o ador!
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasă! Felicitări!
Nelu Preda
luni, 31 august 2015
Frumoase versuri, iar finalul este coplesitor!
andreionthepoetry
luni, 31 august 2015
Frumos, frumos...
darius
luni, 31 august 2015