Plină, luna visătoare,
zare stînge langă zare,
frunza-i gata de culcare.
Tremură surâsul serii
sprijinit de sânul ierbii
foşnesc rar, hăţişuri, cerbii.
Brazii, vîntul şi-l răsfată,
miresmând veşnic verdeată,
susură izvoare-n fată.
Umbra tace, ţipa seara,
se topesc mâhniri ca ceara
şi din suflet scoţi chitara.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.