eu nu mă pot uita în partea din care-mi lipsești
câteodată era în stânga aleilor
uneori la marginea patului
și de cele mai multe ori la dreapta brațului meu
dar dintr-odată m-am trezit fără
jumătatea de chip
pe care mi-o luaseși
din ochiul
cu care te pândeam cel mai mult
și atunci m-am trezit atât de singur încât
eram doar eu și cu dumnezeu
vorbind în dodii
despre un fel de rai pe pământ
eu nu mă pot uita în locul din care-mi lipsești
fiindcă locul acela mi-e orb
și încet, încet,
încep să-mi crească niște cearcăne adânci
care îți caută chipul
în toate femeile pe care le întâlnesc
și pe care încerc să le zidesc
din același lut
în același loc în care stăteai
cândva
doar pentru mine
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.