Locul
...
Din visător al unei vieți nebune,
Am ajuns un biet bătrân obez,
Dar mă voi duce unde mai contez
Într-un loc pe care nu-l pot spune,
...
Nu pot spune de fel cum se numește
Pentru că e un loc superb, miraculos,
În care Dumnezeu cu omul se-ntâlnește
Pe malul unui lac teribil de frumos,
...
Pe mal cu sălcii ce-n apă lăcrimează,
O apă liniștită, mângâiată de vânt,
Unde Dumnezeu prin fiece cuvânt,
Spune că sufletul e tot ce mai contează.
...
Nu judecă, doar umple de lumină
Sufletele care mai contează,
Nu judecă, n-acuză de vreo vină
La umbra sălciilor ce-n apă lăcrimează.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.