Drumuri de piatra unduind sub zare,
și-nainte-un sat bătut de soartă,
dealuri… văi… dogoare…
Soarele de-aici se trezește
cu toți graurii somnoroși;
lumina de-aici izvorește
dispersată-n cântec de cocoși.
Oamenii sunt înfrațiți cu liniștea,
și au vâlvâtăile sufletului curate;
domol de tulbure, pârâul care curge
ascunde întâmplări neîntâmpinate.
Și uite colo un bătrân,
hohotește-n râs și veselie;
învrednicit de-o viață solară,
în pas grăbit, aleargă-n veșnicie.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.