Doar cu picioarele goale,
Cȃnd abia ȋnflori macul,
Merg atent prin iarba moale
Admirȃnd natura, lacul.
Sub o salcie pletoasǎ
Stau pe coadǎ precum racul,
Gȃndurile nu mǎ lasǎ,
Oare-s frate chiar cu Dracul?
Domnul spune
Cǎ-i sunt fiu,
Plǎmǎdit doar din ţǎrȃnǎ
Avȃnd chipul Lui,
O ştiu,
Vrerea Sa ȋmi e stǎpȃnǎ,
Ȋnsǎ
Dumnezeu, sǎracul,
Are şi alţi fii,
Vezi bine,
Printre care
Chiar şi Dracul,
Deci,
Printr-o logicǎ mai tare,
El ar fi frate cu mine?
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.