Ea avea mireasmă
ca şi dimineaţa,
privea clipele prin aer
cum se rotesc
şi mersul ei prin iarbă
era maiestuos
ca spre-un alcov
împărătesc
Ea nu avea nici plânset
ca muritorii de rând,
suspine de vioară
izvorau din icoana ei
tremurând
Ea era suavă
ca singurătatea,
un cântec peste ape,
un vis plăpând,
un strigăt pierdut în noapte,
o floare de lotus
sângerând
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.