Vântul mai ieri întinerea,
Cu dragoste pădurile bătând.
Azi apare ostenit în fața mea,
Un singur plop, și umbra, frământând.
Ieri ornicul din turn
Lămurea puternic ceasul.
Astăzi inima timpului
Își măsoară c-un suspin popasul.
Iată că părul meu se face
Ca o cenușă ce-a înflorit.
În curând fi-va pace, pace
Și pe pământ un sfârșit.
(1959)
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga