Copil, fragile globuri eu lansam din pai,
mărunte lumi închipuind pe cele mari.
Subt pomi mărunte lumi, copilă, urmăreai,
în aer le spărgeai cu râsul tău de rai.
Acolo stau și-acolo stai prin vrăji de mai.
Despăturăm, în amintire, timp și trai.
Suntem pierduți și azi în nesfârșitul mai.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga