Dar munții - unde-s? - Lucian Blaga
Adăugat de: Georgebrancu

Din strașina curat-a veșniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult și sufletul îmi zice:

Eu am crescut hrănit de taina lumii
și drumul meu îl ține soarta-n palme,
nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte
și-n pieptu-mi larg
credința mea o sorb puternică din soare.

Din strașina curat-a veșniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult și sufletul se-ntreabă:

Dar munții - unde-s? Munții
pe cari să-i mut din cale cu credința mea?

Nu-i văd,
îi vreau, îi strig și - nu-s!

(1919)



vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.