Elanul insulei - Lucian Blaga
Adăugat de: Gerra Orivera
AMĂRĂCIUNEA OCEANULUI. - Râul ar putea să-și închipuie că se revarsă în ocean numai din dorința sinceră și dezinteresată de a-l îndulci.
GÂND ȘI PRACTICĂ. - O "ideea" Aplicată e un înger căzut.
DESTIN ȘI SCHELET. - Nu trebuie să tindem neapărat și într-adins spre o existență tragică. Natura s-a îngrijit ea însăși să ne răstignească ființa, carnea și destinul pe-o cruce de oase.
ELANUL INSULEI. - Insula de coral crește din fundul mării până la suprafață; aci ascensiunea e tăiată de foarfecele nivelului. Elanul coralului, zbucnind din adâncimi, e întreținut de toate nuanțele întunericului, dar de lumina banală a zilei - nu.
AMOR FĂȚI. - Îți săruți destinul - fără să vrei. Ca un pahar din care trebuie să bei.
SATISFACȚIILE AMATORULUI DE ANTICHITĂȚI. - Plăcerea ce ne-o prijeluiesc antichitățile cuprinde în ea ca un ușor și reținut țipăt de suferință. SUCCESUL. - Cortina se miră că e aplaudată de câte ori cade.
NATURA ȘI CITATUL. - Această fetiță ar trebui să-și poarte frumoșii ochi în ghilimele, căci îi are de la bunica ei. Dar Natura ignoră citatul.
A NIMERI MIJLOACELE. - Ca să frângi în două o rază de lumină nu-ți ajung puterile brațelor, nici puterile uzinelor de pe întreg globul, nici chiar toate puterile mecanice din univers. E suficient însă pentru aceasta - un strop de rouă.
COMENTATOR PENTRU GRĂDINA MĂSLINILOR. - Numai spiritul asuda sânge, trupul niciodată.
SFÂNT. - Asupra unui sfânt aureola sare ca o flacără asupra unei materii inflamabile. Și aureola îl consumă.
DEMASCARE. - Nu vi se pare că pretinsa uniune mistică între om și Dumnezeu are ceva dintr-un act incestuos?
ÎNCRUCIȘARE A DOUĂ PRIVIRI. - Încrucișarea ba două priviri, o clipă de tăcere între doi oameni, un simplu cuvânt care nu ajunge până la urechile celuilalt, pot să fie un strop de istorie universală.
IDEALISMUL DIAVOLULUI. - Diavolul cumpără suflete. Este în această îndeletnicire a lui o evidență rămășiță de idealism.
SOARTA COPIILOR_MINUNE. - Nimic mai trist decât un om care a fost cândva un copil-minune. El se găsește cel mai adesea într-un permanent minorat în raportul cu sine însuși și își este propriul său tată decedat.
POETUL. - Un donator de sânge la spitalul cuvintelor.
IMITAȚIO CHRISTI. - "Imitarea" faptelor de înaltă calitate etică ale cuiva - nu a fost niciodată socotită ca un plagiat.
SIMȚURILE ORIGINARE. - Bănuiesc că Viața a privit și a văzut în lumea din preajma ei - întâia oară - printr-o rană. Originar, toate simțurile trebuie să fie - răni permanetizate.
MISTERUL MISTERELOR. - Întunericul absolut este singurul lucru pe care-l vedem deopotrivă de bine fie cu ochii deschiși, fie cu ochii închiși.
FUNCȚII SUPLIMENTARE. - Nu putem prevedea niciodată slujbele ce le poate lua cineva asupra sa, în afară de aceea pentru care pare făcut, și nici funcțiile ce și le pot asuma lucrurile în împrejurări excepționale. Banul nu a visat niciodată că va putea servi drept greutate pe pleoapele morților.
UMBRELE. - Umbrele seamănă ce-i drept cu întunericul, dar sunt fiicele luminii.
TENDINȚA CEA MAI SECRETĂ A ARTELOR. - S-a afirmat că toate artele tind a deveni "muzică" sau că ele ar aspira să se transforme în "rugăciune". Fals. Fiecare artă tinde spre un paroxism al propriilor sale particularități.
EXCESELE INTROSPECȚIUNII. - În oglinda în care te privești nu încerca să-ți vezi și respirația. Altfel îi tulburi luciul. Și-atunci nu te mai vezi deloc.
ORIGINI. - Poetul care cel dintâi a remarcat că iubita sa are doi ochi, două buze, doi sâni, dar o singură inimă a inventat rimele și s-a sinucis.
SEMINȚIA ARTIȘTILOR - Dacă creatorii de artă- poetul, pictorul, sculptorul -ar fi niște concurenți ai Naturii, e de presupus că de mult Natura însăși ar fi asasinat și exterminat seminția acestor oameni. Împrejurarea în sine foarte simplă că artistul există încă constituie deci o dovadă că menirea lui nu este de a face aceleași lucruri ca Natura.
FIDELITATE ECHIVOCĂ. - O femeie care este fidelă soțului ei numai dintr-un simțământ de fidelitate față de sine însăși - îi este de fapt infidelă.
SUFERINȚĂ BINEFĂCĂTOARE. - Cert, o suferință poate să facă moralmente bine celui ce suferă. Dar o suferință va fi cu atât mai binefăcătoare cu cât o știu mai mult numai a mea.
IPOSTAZE. - Când Dumnezeu se îndrăgostește de-o creatură sau ființă, privirea să stăruie asupra lor, ca "frumusețe" a lor.
FLORILE. - Florile își poartă sub pleoape - nu ochii, ci sexul. Încât ele văd totul în perspectiva sexului. Interesant e că femeile și-au ales ca simbol florile.
IPOTEZĂ. -La animale senzațiile primite prin simțuri trebuie să fie mai curând stări afective decât percepții: "roșul" sau "verdele" mai curând sentimente ale subiectului animal decât simptome de-ale obiectului.
FIZIOLOGIE SIMBOLICĂ. - Avem nevoie de lacrimi să nu ni se usuce ochii.
DESPRE IUBIRE. - Când fiecare celulă din noi devine o inimă, atunci suntem bolnavi. Dar numai iubirea ne încearcă în acest chip.
RĂNILE. - Mai calde decât ființa noastră - sunt totdeauna rănile.
ÎNTÂLNIRILE. - Întâlnirea ta cu cineva pe stradă este o întâlnire cu un spirit. Și totuși acest lucru nu te înspăimântă.
CIUDAT. - Un strop de smoală și o băltoacă murdară sunt suficiente ca să facă împreună cel mai frumos curcubeu.
CE ESTE CUVÂNTUL, ORICE CUVÂNT. - Nimic decât o rană a tăcerii.
UMBRĂ. - Umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruiește ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte.
Distribuie: