Fata regelui din Spania
A vrut să-nvețe-un meșteșug
Să coase haine bune și frumoase
Să curețe să spele din belșug.
La prima haină ce a-ncercat
S-o spele cum a vrut
Inelul de pe albul deget
În mare i-a căzut.
Suavă, dulce cum era
Ea începu să plângă,
Tocmai trecea un cavaler
Pe-aproape, lângă strungă.
„Dacă aduc inelul
Din apa cea pestriță
Ce voi primi atuncea?“ -
„Desigur, o guriță“
Se dezbrăcă în grabă
În valuri el pătrunde
Dar când ieși afară
Inelul nu-i niciunde.
A doua oară intră
În apa-nvolburată
Dar și de data asta
Degeaba el îl cată.
A treia ora însă
Îl scoaseră-n coșciug!
Fugii fetița acasă:
„Nu vreau un meșteșug“
vezi mai multe poezii de: Ludwig Uhland
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.