Nu mi-e frică de moarte, cât mi-e frică de ceea ce poate face omul!
Mi-e teamă-n lume ca să ies
Că lumea-i complicată,
Nu-i zi să nu mă întristez
Văzând-o cum se poartă.
Nu mă refer la inocenți
Și bietele animale –
Cu ei ca acasă mă găsesc
Oriunde aș fi pe-afară.
De când mă știu empatizez –
Tomnesc cu toamna odată,
Iar primăvara înfloresc
Trezindu-mă la viață.
vezi mai multe poezii de: Caianemus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.