Coborî aseară vântul
murmurând a primăvară,
și-un fior roind pământul
mușină pală de moară.
Înfloreau livezi cărunte
pe meleaguri părăsite,
armăsari cu spic în frunte
alergau sub răsărite...
Inărițe-nsângerate
ciuguleau amurg de soare;
Ierburi moi și legănate
înălțau maci de-a călare.
Prin păduri-nimeni-nu-trece
mlăzi își arcuiau moșia
într-un ceas cât alte-n zece,
stăpânindu-și veșnicia.
Timpul îmi părea de stană,
lumea se-adâncise-n luturi
și din cenușia-mi blană
se-nălțau fantastici fluturi...
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
@Autorului
Salutări!
-Nu va mai fi, comentariul acela.
ntp
narcispurice
sâmbătă, 13 martie 2021
Mulțumesc, domnule Emilian Lican!
gabriel cristea (autor)
sâmbătă, 13 martie 2021
Mulțumesc, doamnă Lucia Eniu! :)
gabriel cristea (autor)
sâmbătă, 13 martie 2021
Salut, Narcis Purice! Beton nu-i de bonton.
gabriel cristea (autor)
sâmbătă, 13 martie 2021
Ca un basm, cu apariții fantastice și o muzică nepământeană. De fapt, așa e fiecare primăvară pentru sufletele noastre cele avide de frumos. Și așa ați reușit s-o surprindeți, cu voalul acela de ireal pe care-l aruncă peste lume.
Lucia Eniu
vineri, 12 martie 2021
Adina, mulțumesc pentru apreciere! E poezia-spontaneitate.
gabriel cristea (autor)
joi, 11 martie 2021
Ireal de frumoasă imaginea creată :)
Felicitări, Gabriel!
Adina Speranta
joi, 11 martie 2021