Noaptea, prin pădurea deasă,
Călătorul solitar
Își croiește drum spre casă
În mână c-un felinar.
Un vapor când navighează
Și prin beznă rătăcește,
Iar busola îl trădează,
Farul îl călăuzește.
Așa e la tinerețe,
Ca să nu rămâi în urmă
Unii vor să te învețe
Și de-aproape te îndrumă.
Însă, pe de altă parte,
Și-alții vor să te susţină
Și veghează de departe
Ca să ai cărare lină.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.