o lumină slabă de noiembrie,
țese-n jurul crizantemelor
sidefii aureole.
prin grădini,
frunzele ard mocnit-
singur la marginea lumii,
cocoțat
pe-un lujer de fasole,
nu tulbur
liniștea serii.
dangătul clopotelor
trezește
lopătarii dintre trestii-
o barcă stacojie-
ca o frunza de dafin,
alunecă ușor
pe ale visului unde
depărtatele ecouri
ale unui cataclism,
nu-nspăimântă puii de graur-
Ogawa
a surprins o vulpe,
cum traversa
câmpia înghețată.
strivind între tentacule
dorința căpătuirii,
un calamar
atrage
în capcana unui joc
nesăbuiții.
un călător flămând
bate la poartă...
dându-i binețe,
tata îl invită în casă.
e veselie si gălăgie-n
jurul mesei..
prăjituri
cu mere și gutui
mănâncă cu poftă
copiii.
aducând
un vas de lut cu lapte cald,
mama șopteste:
vrednic de cinste
este omul harnic,
milos și ospitalier.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.