Lumina destinului
...
Deasupră-ne stelele-și colindă eternul
Eternul lor rece, beznetic și nud,
Cum freamătă iarna înghețul ei surd
Pe-al brazilor somn, crăpându-le lemnul!
..
E sunet de stele ce-auzi tu acum,
Căci stelele cântă-n eterna lor cale,
și stelele mor, dar ne rămâne-n antum
Lumina lor caldă, căci lumina nu moare.
...
Auzi de departe, cum vine spre tine,
Un freamăt subtil, ca o mângâiere de vis?
E destinul ce-ndreaptă privirile-i fine
Spre noi să ne poarte spre-acel paradis
...
Al celor trecuți prin încercările grele
Din vieților lor acoperite de iarnă,
Întorși cu privirile spre buchetul de stele
Așteptându-și lumina, nerăbdători să se cearnă.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.