Lumină dulce
Când carnea-ți era sfâșiată de bici
Și trupu-ți era plin de sânge,
Eu n-am fost acolo, am fost doar aici,
n-am văzut cum în piept te străpunge
Și n-am văzut cum Maica te plânge!
O clipă nu-ți dau din timpul meu efemer,
Pe drumul Golgotei eu stau într-o parte
Dar pășesc fără grijă pe drumul spre moarte,
Deși mi-e teamă de clipa când fi-va să pier,
Nimic nu-ți dau de la mine, însă întruna îți cer!
Deși m-ai privit cu ochii tăi triști
Și m-ai iertat și pe mine de sus, de pe cruce,
Când eu mă întreb dacă ai fost sau exiști,
Tu-mi iei din povara ce n-o mai pot duce,
Și-n mine pui focul din lumina ta dulce!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu